Ce alegem anul acesta: Severini sau Macovei?

In 2009, romanii au de ales intre doua oferte: nationalismul fardat, care ar vrea sa puna mana pe banii
europenilor si apoi sa-i pacaleasca ascunzandu-i pe politicienii corupti in dosarele unei justitii uituce, sau reformismul complicat, care prefera sa aiba pierderi pe termen scurt, dar sa castige pe termen lung un sistem juridic mai onest si mai rapid. Liberalii si socialistii s-au asezat impreuna in prima categorie, cu manecile suflecate, cu mainile in sold, cu fetele dilatate de ura, tipand cu spume la gura impotriva dusmanului comun din a doua categorie: Monica Macovei. Romanii au de ales si duminica la europarlamentare, dar si la toamna, la prezidentiale, intre cele doua tipologii: Severin si Macovei.



Tipologia Severin reprezinta politicianul oportunist, care ar fi facut aceeasi cariera stralucita si pe vremea comunismului, care stie cand sa sara dintr-un partid in altul, stie sa profite de curentele intelectuale la moda
, dar este cuprins de o anxietate inexplicabila atunci cand apare un concurent real, care devine furios cand trebuie sa se bata barbateste cu fapte, nu cu vorbe, si care este gata sa loveasca pe la spate pentru a-si scoate adversarul din joc. Categoria Macovei inseamna disponibilitatea de a fi singur impotriva tuturor pentru a apara justetea unei cauze, riscul de a fi marginalizat si ostracizat in tara, chiar daca meritele sunt recunoscute in afara, pericolul de a ti se arunca laturi in cap cu ajutorul unor trusturi de presa dusmanoase.


In 2009, romanii au de ales intre doua tipologii: Severin si Macovei. Adrian Severin era deja in politica in 1990 si a ramas acolo sarind dintr-o functie in alta. Lector la Academia de Studii Socio-Politice "stefan Gheorghiu" inca din 1986, intra in primul Parlament postdecembrist si apoi devine ministru. Pleaca din Frontul Salvarii Nationale o data cu gruparea Roman si ajunge vicepresedinte in PD, partid care in 1996 ii ofera fotoliul de ministru de Externe. Din aceasta pozitie, Severin incearca in 1997 sa-si saboteze seful de partid, sustinand public ca in viata
publica autohtona exista trei sefi de partide si trei sefi de gazete care au colaborat cu serviciile
straine. In urma acestei declaratii, pe care nici pana acum nu a reusit sa o probeze, a fost nevoit sa-si dea demisia, iar ulterior s-a intors in partidul lui Iliescu.



Acum, scrie articole cu titluri copiate parca din "Scanteia": "Un tradator in Parlamentul European", iar dusmanul de clasa infierat cu disperare este Monica Macovei. Dorinta cea mai mare a autorului este sa scape de aceasta persoana incomoda care-i ameninta scara prestigiului si care nu va inceta sa vorbeasca in Parlamentul European despre felul in care se ascund socialistii autohtoni de mana lunga a justitiei. Adrian Severin si ceilalti socialisti europeni care au asezat-o pe Monica Macovei pe lista celor mai improprii candidaturi nu se revolta de posibila ascensiune a celor doi extremisti din PRM, dar se tem de influenta acestei femei care nu intra in nici o fratie politica si ii denunta fara mila pe coruptii de toate culorile politice. Monica Macovei, procuroare si apoi presedinta Asociatiei pentru Apararea Drepturilor Omului – Comitetul Helsinki, a fost mereu independenta, chiar si atunci cand Traian Basescu a numit-o, fara sa o cunoasca, ministru al Justitiei.



A rezistat in perioada 2005-2007 in fata coalitiei PSD-PC-PNL-UDMR, care i-a sabotat toate incercarile de reformare a sistemului, a reusit sa puna la lucru Directia Nationala Anticoruptie si pentru prima data in perioada postdecembrista procurorii au trimis in judecata inalti demnitari ai statului. Romania poate alege in acest an modelul Severin, cu toata predilectia socialistilor si liberalilor pentru a ascunde mizeria sub pres, sau poate opta pentru Macovei si pentru ambitia ei de a schimba lucrurile cu toate riscurile.