Sah la NATO: Kremlinul pregateste “trupe de soc” pentru Asia Centrala

usia a elaborat o intreaga strategie pentru contracararea unui “mare razboi” in Asia Centrala pentru resursele vitale pentru viitorul previzibil. In acest scop, Moscova se foloseste de Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva (OTSC), un fel de Organizatie a Tratatului de la Varsovia, din care fac parte sapte foste republici sovietice: Armenia, Belarus, Kazahstan, Kirgizstan, Rusia, Tadjikistan si Uzbekistan, arata cotidianul “Kommersant”. Aceasta alianta militara este o reactie la Alianta Nord-Atlantica pentru Asia Centrala. Rusia este convinsa ca batalia pentru resurse strategice se va da in Asia Centrala, iar semnele se vad deja. Hotararea a fost luata inca din februarie, Moscova folosind aceeasi panoplie de justificari, ca si Statele Unite: folosirea acestor trupe de soc in cazuri de agresiune militara, in operatiuni speciale contra terorismului international, a extremismului, a crimei organizate si a traficului
de droguri. Rusul Nikolai Bordiuja, care detine functia de secretar al OTSC, a explicat ca structura militara din asia Centrala va fi utilizata “in cazul unei serioase amenintari a integritatii teritoriale si in cazul unui mare razboi”, iar Forta de reactia rapida va fi folosita in “conflcite mai mici”. “Exista o serie intreaga de documente ce vor fi semnate de presedintii statelor membre ale organizatiei. Este o structura exclusiv militara pentru a asigura securitatea in Asia Centrala in cazul unui atacf din afara”, a comunicat MAE de la Moscova pentru “Kommersant”. “Din structura trupelor de soc vor face parte unitati de artilerie si de tancuri, flota maritima militara la Marea Caspica. Alatguri de aceasta grupare vor sta fortele colective de reactie rapida deja existente”, a precizat Vitalii Strugovet, purtatorul dew cuvant al OTSC. “Aceste forte, ca potential de lupta, nu vor fi mai prejos de fortele Aliantei Nord-Atlantice”, a spus Medvedev in februarie cand s-au constituit structurile fortelor de reactie rapida. Kremlinul se pregateste conszecvent pentru un razboi decisiv in regiune, abandonand Europa cumva in plan secund. (Nu secundar!). Presedintele Medvedev a aprobat recent “Strateghia” (Strategia nationala de securitate a Rusiei pana in anul 2020, document ce precizeaza ca OTSC este “principalul instrument menit sa contracareze provocarile regionale si amenintarile cu caracter politico-militar si strategico-militar”. Noua strategie rusa mentioneaza ca, in lupta pentru resursele energetice din Bazinul Marii Caspice si din asia Centrala, nu se exclud conflicte militare si ca s-ar putea distruge echilibrul de forte in apropierea frontierelor Rusiei si ale aliatilor.

Lukasenko se revolta contra Moscovei

Spre Europa, Moscova pierde teren, incet dar sigur, de unde concluzia ca alta trebuie sa fie strategia Rusiei aici. Premierul rus Vladimir Putin a venit la Minsk si a acordat R. Belarus un credit de 500 de milioane de dolari pentru a depasi efectele crizei mondiale. “500 de milioane de dolari in ruble nu inseamna bani
. Belarusul nu are nevoie de un asemenea credit”, nota “Kommersant”. Aleksandr Lukasenko, presedintele Belarus, ceruse de la Putin un credit de 9 miliarde de dolari pentru a construi o centrala nucleara. “Izvestia” sublinia ca “dragostea frateasca nu si-a gasit echivalentul in ruble”. Lukasenko a amenintat ca se va orienta spre Uniunea Europeana, care-i ofera mai mult. Moscova este alarmata de ritmul evolutiei relatiilor dintre UE si Belarus, mai ales ca Lukasenko i-a eliberat pe ultimii opozanti politici pentru ca el si clanul lui sa calatoreasca liber. Cei de la Bruxelles au invitat Minskul in Parteneriatul Estic, iar sindromul din Basartabia “Si sujim di la doua vasi” functioneaza si in Belarus. Institutul de Cercetari Strategice de la Minsk a publicat un sondaj de opinie, conform caruia majoritatea cetatenilor din Belarus se pronunta contra Uniunii Rusia-Belarus si prefera aderarea tarii la Uniunea Europeana. “Daca nu merge cu Rusia, nu merita sa ne inclinam, nu merita sa ingenunchem si sa plangem. Trebuie sa cautam fericirea intr-o alta parte a lumii”, a spus Lukasenko.

Viktor Iuscenko: rusii trebuie sa uite ambitiile imperiale

Ucraina, la fel ca Rusia actuala, este un ocean de optiuni. Aici gasesti bolsevici stupizi si xenofobi de frunte, intelectuali de clasa si spirite gregare. Kievul incearca de mai multi ani sa se detaseze de stransoarea frateasca a Moscovei, iar ezitarile celor de la Bruxelles sau de la Washington nu aduc decat deservicii spiritului liber din Ucraina. Presedintele Viktor Iuscenko a mers de la inceput pe linia unui nationalism moderat, cu orientare spre structurile euro-atlantice, unica optiune care pune tara la adapost de presiunea Kremlinului. Asa s-ar explica si participarea lui Iuscenko la marcarea a 130 de ani de la nasterea lui Simion Petliura, pe care unii il considera luptator pentru independenta Ucrainei, iar altii au convingerea ca a organizat pogromuri, chiar daca a avut numerosi evrei in guvernul efemer din perioada 1918-1920, dupa veacuri de dominatie ruseasca. In acea perioada, Ucraina era teatrul unor confruntari sangeroase intre armata alba a lui Anton Denikin, partizanii comunisti, armata lui Petliura si gruparile anarhiste. Unii istorici pretind ca ar fi avut loc o mie de pogromuri in care au murit aproximativ 60 000 de evrei, alti peste 200 000 fugind in strainatate, dupa cum arata istoricul ucrainean Vladislav Grinevici. “Pe fondul razboiului simultan cu bolsevicii si cu Denikin, Simion Petliura a facut totul pentru a proteja independenta Ucrainei. Regimul sovietic a decloansat o campanie de minciuni si falsificari”, a subliniat Iuscenko la festivitate. “Conducatorii ucraineni continua sa falsific e istoria. Nu numai ca Petliura era la curent, dar el si incuraja aceste pogromuri in masa din Ucraina”, a ripostat rusul Vladimir Kornilov, directorul filialei de la Kiev a Institutului rus al tarilor CSI. Pe bani de la Moscova. Comunistii ucraineni au aceeasi atitudine ca rusii. “Petliura propunea calea solidaritatii nationale contra invaziei ruse. La timpul respectiv, el era unul din principalii combatanti pentru independenta Ucrainei. El nu a organizat pogromuri, ba chiar a pus sa fie impuscati mai multi sefi care au avut initiativa acestor pogromuri. Armata lui era mai des implicata in pogromuri decat altele, iar el era incapabil s-o opreasca. El este responsabil de pogfromuri, dar nu juridic, ci din punct de vedere moral”, este de parere Miroslav Popovici, directorul Institutului ucrainena de filozofie. Iosif Zisels, seful organizatiei evreiesti Vaad, sustine ca “guvernul lui Petliura avea mai multi ministri evrei, ceea ce indica absenta unei politici antisemite”. “Sovieticii doreau ca nationalismul ucrainean sa fie asociat manifestatiilor celor mai oribile ale naturii umane”, a spus Oleksandre Maiboroda. Simon Petliura (cum ii spun ucrainenii) s-a nascut la Poltava, intr-o familie de cazaci. Publicistul a facut mai multe ziare si a luptat pentru independenta Ucrainei dupa revolutia rusa din 1917 contra albilor, bolsevicilor, anarhistilor, polonezilor si romanilor. A organizat si a condus “Regimentul de Haidamaci ai Ucrainei Libere”, care a reusit sa stopeze agresiunea bolsevica de la Kiev. Dupa ce bolsevici au reluat contraofensiva, a fugit in Polonia, iar de-acolo in Franta. In 1920, a semnat cu Polonia un acord de frontiera, conform caruia orasul Liov (Lviv) trece la Polonia, cu toata Galitia. Cu ajutor polonez, ataca Kievul in 1920. La comanda NKVD, Petliura a fost asasinat la 25 mai 1926, la Paris, de catre evreul Sholom Schwartzbard, condamnat anterior pentru jaf armat asupra unei banci. Cultul lui, la fel ca al lui Stepan Bandera, s-a raspandit mai ales in regiunile de vest ale Ucrainei, alimentand din nou curentele antirusesti, dar si contra romanilor. Spuneam ca in Ucraina exista si intelectuali lucizi, care observa atent mersul evenimentelor istorice. “Romania este unul din cei mai apropiati vecini ai nostri, cu care Ucraina pur si simplu are obligatia sa coopereze”, a spus Anatolii Orel, directorul Centrului international de studii comparate la un cimpozion organizat la Odesa pe tema “Regiunea Marii Negre: provocari in fata cooperarii”. El l-a ironizat pe Iurii Ehanurov, ministrul Apararii de la Kiev, care a afirmat ca Rusia si Romania ar fi dusmanii Ucrainei. “Au fost declaratii inadmisibile. Cum sa fim contra Romaniei? Ar insemna sa ne batem cu NATO”. Ucraina isi face loc si pretinde dreptul la existenta. “As dori ca rusii sa nu perceapa actiunile partii ucrainene ca fiind indreptate contra Rusiei. Noi construim statul nostru respectand independenta si suveranitatea altor state. Si noi cerem aceeasi atitudine din partea vecinilor nostri: este timpul sa uite ambitiile imperiale, care apartin istoriei”, a afirmat Iuscenko intr-un interviu pentru “Nezavissimaia Gazeta”. Ucrainenii se comporta insa frecvent fata de romani asa cum procedeaza si rusii in relatiile cu ei.