eri dimineata, Yasser Arafat a putut parasi birourile din cartierul general Muqataa din Ramallah, intrucat trupele israeliene au ridicat blocada impusa acum cinci luni. Imediat, ziaristii straini s-au deplasat la Muqataa, pentru relatarile si reportajele de rigoare. Inainte de a face loc impresiilor noastre, culese luni, insotindu-l pe ministrul de Externe roman Mircea Geoana in vizita sa la Ramallah, unde s-a intalnit cu Arafat, precizam ca ridicarea asediului s-a realizat dupa ce presedintele palestinian a indeplinit o cerere expresa a guvernului de la Tel Aviv, care viza transferarea la Ierihon a sase palestinieni (cinci dintre ei acuzati de uciderea unui ministru israelian, iar al saselea implicat intr-un trafic ilegal de arme). Potrivit unor surse autorizate, in indeplinirea acestei cereri si, implicit, in ridicarea blocadei au contat si bunele oficii ale Romaniei. Si acum sa ne intoarcem la ziua de luni. Dupa primirea la premierul Ariel Sharon, care, in finalul ei, a aparut destins si chiar a acceptat sa spuna cateva cuvinte (declaratie care n-a figurat in program), Mircea Geoana si delegatia s-au deplasat la celebrul hotel "King David" din Ierusalim, unde a avut loc un forum democratic. A urmat o pauza prelungita, in care delegatia a ramas in holul hotelului. Motivul? Se luau aprobarile de rigoare pentru deplasarea la Ramallah. A fost o asteptare incordata, cu pledoarii pentru marirea numarului celor ce puteau merge la Arafat. In final, Mircea Geoana a acceptat sa fie insotit doar de Marian Albu, diplomat roman ce se ocupa de relatiile cu palestinienii, si de trei reprezentanti ai presei - Adevarul, TVR si Ziua. La 16h05 am luat loc intr-o masina blindata, in care se aflau un sofer si un bodyguard. Geoana era primul demnitar strain care-l vizita pe Arafat dupa ce, in urma intenselor presiuni americane, intervenise o prima decizie israeliana privind relaxarea izolarii lui. Nu e mai putin adevarat ca, seara, radio Kol Israel, referindu-se la un comunicat al MAE din Tel Aviv, exprima "jena" Israelului in fata intentiei lui Geoana de a-l vizita pe Arafat, intrucat gestul i-ar da acestuia din urma "o gura de oxigen". Spre Ramallah, desi soseaua era aproape pustie, s-a mers foarte lejer, de parca nu ne presa nimic. La un moment dat, bodyguardul i-a cerut diplomatului nostru numarul telemobilului. S-a creat o anume confuzie si s-a crezut ca trebuie predate telefoanele. Nu era asa, se doreau doar numerele lui si al ministrului. Misterul a fost dezlegat mai tarziu, cand telefoanele lor au amutit, ca si ale noastre. Ajungem la punctul de control. Insotitorii isi pun vesta antiglont si caschete pe cap. Se schimba o masina insotitoare si ne reluam drumul, tot lejer. Apocalips la Muqataa Intram in Ramallah, praful ne ineaca narile, masinile din fata nu se zaresc. Imaginea e apocaliptica, degeaba citisem atatea despre ceea ce s-a intamplat la Muqataa, daca n-am vazut cu ochii proprii imobile incendiate ori distruse, ziduri doborate de tancuri si buldozere. La intrarea in complex, din ceea ce a fost parcare n-a ramas decat o gramada de automobile calcate de tancuri si puse unele peste altele, in dezordine. Intre ele, Mercedesul blindat al lui Arafat e ca o jucarie stricata. La 16h50 ajungem la Muqataa. Un soldat da la o parte cele doua randuri de sarma ghimpata, ca sa putem trece. In jur, lunetisti - gata de actiune. De undeva din dreapta suntem fotografiati si filmati. La usa, Geoana e intampinat de consilierul lui Arafat, un distins intelectual, de origine crestina. Trecem prin hol, unde abia-i zarim in semiintuneric pe cei 20-30 pacifisti straini cu pancarte pro-Arafat. Cea mai activa e o frantuzoaica, invatatoarea Claude Leostic. Arafat ne intampina la etajul I, chiar in fata biroului sau de lucru. Acolo, el si doarme pe o saltea intinsa pe jos, in stanga usii. Dupa ce se fac fotografii si se iau imagini pentru TV, iesim pe hol. Agitatia nu e prea mare, din cand in cand beculetul de frigider se stinge, pentru economie. Ni se ofera ceai in pahare cat degetarul, se fumeaza mult. In jurul orei 17,15, convorbirile se incheie, asa ca ii cer o declaratie "raisului (presedintelui) Arafat pentru presa romana". Ochii ii stralucesc brusc, isi aranjeaza kefiahul in partea dreapta. Incepe sa vorbeasca si, cum sunt la doar 50 cm de el, il pot studia pe indelete. Barbia ii tremura foarte serios, incat iti creeaza senzatia ca sta sa cada. E foarte palid si slabit dupa cele 34 de zile de blocada. In spate sta un consilier care, din cand in cand, ii sufla cate un cuvant. Scurta declaratie se incheie, dupa care el isi conduce oaspetele la parter, unde, inainte de iesire, este o camera din care strabate un fel de bocet. Arafat cere cuiva s-o deschida, iar inauntru pot fi vazuti legati palestinienii condamnati pentru asasinarea ministrului israelian. Inainte de despartire, Ali, cum s-a recomandat, si care e probabil un membru al staffului sau, ne-a spus intr-o romana perfecta ca "totul a iesit bine, o sa vedeti in scurta vreme!" Gazdele isi iau ramas-bun, dupa care reluam calvarul drumului in sens invers...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu